Ce ar fi daca?
aprilie 23, 2009
Ma intrebam…
…ce-ar fi daca pentru o clipa nu ne-am mai privi, am inchide toti ochii si am zambi? Ne-am pierde in necunoscut sau am stii sa supravietuim chiar si cu ochii inchisi? Am retrai oare acea senzatie de oarecare incertitudine in privinta viitorului, dar de siguranta ca va fi bine? Purtati poate de adieri de vant sau de parfumurile celor dragi am ajunge oricum acasa, intarziind ce-i drept dar am ajunge intr-un final. Am rade unii de altii de cat de impiedicati putem deveni intr-o clipita, ne-am “admira” stangacia infantila dar oare ne-ar face toate astea sa apreciem mai mult lumina Soarelui fara de care n-am putea trai?
Am deveni o ceata de suflete libere, pregatite oricand sa lupte pentru libertatea lor, o libertate total diferita decat cea prevazuta de lege sau doar o gloata de speriati?
No excuse!
aprilie 6, 2009
A venit primavara dar tu nu mai esti aici sa te bucuri de primele raze de soare cu mine, ai plecat odata cu iarna, ai fugit. Soarele tau cu dinti, te-a inghetat. Acum esti rece, te-as strange in brate sa-ti revii cum faceam candva iti amintesti? Te-as lasa sa te incalzesti la caldura sufletului meu dar cu ce folos si la ce bun? Oricum n-ai aprecia nimic. Oare o sa-ti dai seama vreodata? 
Punct si de la capat, asta-i tot ce mai am de spus.
Believe in dreams
martie 21, 2009
A fost dragoste la prima vedere.
Dupa ore intregi de foiala continua intr-o aglomeratie de nedescris am pus brusc frana, ciocnirea dintre noi doi fiind aproximativ inevitabila. Erau perfecti in lumina ochilor mei, pupilele maridu-mi-se exagerat de mult. Am vrut sa exclam ceva dar buzele mele n-au reusit sa reproduca nimic din ce imi gandea mintea. Cu coada ochiului am reusit sa ii observ zambetul cu subinteles asternut proaspat pe fata. M-am intors spre el zambindu-i si eu cat am putut de discret, incercand sa ii spun ceva, dar singurul lucru pe care l-am reusit a fost sa ii citesc subtil pe buze “Evrika”, bufnind amandoi in ras.
Am ajuns acasa, eu mai fericita ca niciodata tinand strans cutia la piept, el obosit cat cuprinde, dar fericit ca ma vedea pe mine zambind. Ce-mi mai placea sa fiu motivul fericirii lui, ce-i mai placea sa ma tachineze si ce-i mai place mamei mele sa ma trezeasca cand visez mai frumos.
“E sase jumate, hai grabeste-te sa nu intarzii iar, ai istoria prima ora”. Hai nu zau?
“Believe in dreams you love so much
And let the passion of your heart make them real”
Rău cu rău, dar parcă mai rău fără rău
ianuarie 21, 2009
♥ ♥ ♥
Se uita la ea ca si cum ar fi asteptat clipa asta de o vesnicie, ca si cum cuvintele ei l-ar fi atins, l-ar fi dezarmat si l-ar fi facut sa devina ce era odata, acelasi vesnic indragostit de chipul ei de copil inocent care atunci cand te astepti mai putin isi scoate ghearele precum o fiara si te atinge acolo unde te doare cel mai tare. Incetul cu incetul o senzatie de placut il cuprinde, dar nu trece mult timp si teama isi face simtita prezenta, mai bine si mai puternic ca niciodata. Viata i-a dovedit inca o data ca imprevizibilul este arma ei cea mai buna, in ceea ce il priveste pe el, persoana aceea care adora sa le stie pe toate si careia nu ii plac surprizele neplacute si ca nu e usor sa treci peste capcanele ei, prezente la tot pasul. Inima ii bate din ce in ce mai tare, ochii ii sclipesc, aproape ca il apuca tremuratul si un zambet discret ii apare in coltul gurii. Fata ii rade, e fericit. Din nou, prezenta ei l-a facut fericit si din nou ea l-a facut sa viseaze, doar ca de data asta viseaza amandoi si nu numai unul din ei. Inevitabil, viitorul capata un nou sens si o noua destinatie. Drumul e lung si sunt atatea de facut, atatea de recuperat si atatea suflete de frant dar ce mai conteaza cand sunt iar impreuna ca in vremurile bune?
In ceea ce o priveste pe ea, lucrurile sunt simple. A riscat, s-a aventurat, dar parca aventura fara el nu mai are acelasi farmec ca atunci cand erau impreuna.
♥ ♥ ♥
She used to be the sweetest girl
ianuarie 19, 2009
“Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzand libertate. Am sarutat fara noima. Am imbratisat fara rost. Dar m-am intors, de fiecare data, spasita, la cel pe care il iubeam.”
“Barbatii au o privire exersata istoric in a vedea femeia ca obiect. Privirea lor nu este numai evaluativa, ci si distributiva. Ei vad femeia fragmentata, ei au un ochi analitic. Ei scaneaza.”
din Dincolo de bine, dincoace de rau despre iubire
