The closest thing to crazy I have ever been
ianuarie 4, 2009
♥ ♥ ♥

V-ati gandit vreodata cand de amuzant trebuie sa fie sa iti dai viata peste cap, sa iti pierzi mintile si sa incepi sa alergi de nebun fara vreo destinatie anume, sa obosesti dar sa nu te opreasca asta, sa ajungi la mare, sa nu mai ai aer in piept sa te opresti de nevoie, sa te fascineze asa tare locul, oamenii si atmosfera incat sa te faca sa spui “am sa raman aici o vreme”. Apoi sa il intalnesti pe el, pe printul mult visat si ravnit sa va priviti in ochi, sa va zambiti si apoi sa va luati in brate, sa aveti impresia ca va cunoasteti de o viata dar de fapt sa fiti doar doi straini adusi aici de sentimente similare si in cautarea aceluiasi lucru, a unui suflet pereche. Sa treaca timpul, sa va apropiati usor usor, sa ajungeti dependenti de soare, de libertate, de nisipul fin, de apa usor calduta, sa ajungeti dependenti unul de celalalt, sa invatati sa asociati marea cu iubirea aceea spontana care va unit inevitabil.
Ea o sa se indragosteasca de el, el o sa isi piarda capul de emotie si de fericire, ea o sa il sarute cu pasiune pana i se usuca buzele, el o sa aiba fluturi in stomac asa de multi incat o sa i se faca rau, ea o sa aiba parte de iubirea aceea nebuna, nebuna pe care si-a dorit-o mereu iar el o sa ii cante de fericire in fiecare noapte la culcare. Or sa deseneze impreuna inimioare pe nisip iar un val nastrusnic o sa le fure inimioara si odata cu ea si mintile si or sa uite drumul spre casa si vor sa ramana acolo o vesnicie, doar ei doi si marea. Se vor iubi pe nisip la nesfarsit, se vor alerga pe plaja, vor face castele de nisip si vor privi apusul impreuna seara de seara, pana intr-o zi cand….
P.S. Pe tine am sa te intalnesc vara asta la mare si o sa fie intocmai cum am spus eu
♥ The End ♥



