My Love Story
aprilie 9, 2009
Lykke Li – Tonight
aprilie 7, 2009
No excuse!
aprilie 6, 2009
A venit primavara dar tu nu mai esti aici sa te bucuri de primele raze de soare cu mine, ai plecat odata cu iarna, ai fugit. Soarele tau cu dinti, te-a inghetat. Acum esti rece, te-as strange in brate sa-ti revii cum faceam candva iti amintesti? Te-as lasa sa te incalzesti la caldura sufletului meu dar cu ce folos si la ce bun? Oricum n-ai aprecia nimic. Oare o sa-ti dai seama vreodata? 
Punct si de la capat, asta-i tot ce mai am de spus.
Believe in dreams
martie 21, 2009
A fost dragoste la prima vedere.
Dupa ore intregi de foiala continua intr-o aglomeratie de nedescris am pus brusc frana, ciocnirea dintre noi doi fiind aproximativ inevitabila. Erau perfecti in lumina ochilor mei, pupilele maridu-mi-se exagerat de mult. Am vrut sa exclam ceva dar buzele mele n-au reusit sa reproduca nimic din ce imi gandea mintea. Cu coada ochiului am reusit sa ii observ zambetul cu subinteles asternut proaspat pe fata. M-am intors spre el zambindu-i si eu cat am putut de discret, incercand sa ii spun ceva, dar singurul lucru pe care l-am reusit a fost sa ii citesc subtil pe buze “Evrika”, bufnind amandoi in ras.
Am ajuns acasa, eu mai fericita ca niciodata tinand strans cutia la piept, el obosit cat cuprinde, dar fericit ca ma vedea pe mine zambind. Ce-mi mai placea sa fiu motivul fericirii lui, ce-i mai placea sa ma tachineze si ce-i mai place mamei mele sa ma trezeasca cand visez mai frumos.
“E sase jumate, hai grabeste-te sa nu intarzii iar, ai istoria prima ora”. Hai nu zau?
“Believe in dreams you love so much
And let the passion of your heart make them real”
Bine ai venit Craciunule
decembrie 27, 2008
♥ ♥ ♥
Am gresit si m-am gandit sa ies de sub birou intr-o incercare de ” a infrunta realitatea” si de a scrie un post tipic mie fara pic de sens si inteles ca doar estem oameni mari ce naiba?
Am revenit, mai bine zis mi-am revenit. Sunt cuprinsa de nedumerire, inca nu imi pot da seama ce ma apucase acum doua zile si ce era in capul meu de imi doream sa dispara Craciunul. Oricum trebuie sa recunoasteti ca geniul meu e unul inascut iar planul meu de a uita ca exista Craciun era unul infailibil, bine gandit si teribil de bine pus la punct. Si tot nu mi-am primit cadoul mult dorit daca la asta va gandeati, doar ca m-am conformat in cele din urma ca nu se poate si daca nu se poate pai NU SE POATE si gata, ce atatea discutii si plangeri de mila? Va uimesc si pe voi nu? A dar nu, nu e nevoie sa imi ziceti ca sunt minunata, magnifica si nu in ultimul rand foarte speciala si stiti de ce? Pentru ca stiu asta deja. Se vede? Se vede tare? Se vede ca imi revin? Ca daca nu se vede ma intorc inapoi sub birou si pana dupa anul nou nu ma mai vedeti.
