Ma intrebam…

…ce-ar fi daca pentru o clipa nu ne-am mai privi, am inchide toti ochii si am zambi? Ne-am pierde in necunoscut sau am stii sa supravietuim chiar si cu ochii inchisi? Am retrai oare acea senzatie de oarecare incertitudine in privinta viitorului, dar de siguranta ca va fi bine? Purtati poate de adieri de vant sau de parfumurile celor dragi am ajunge oricum acasa, intarziind ce-i drept dar am ajunge intr-un final. Am rade unii de altii de cat de impiedicati putem deveni intr-o clipita, ne-am “admira” stangacia infantila dar oare ne-ar face toate astea sa apreciem mai mult lumina Soarelui fara de care n-am putea trai?

Am deveni o ceata de suflete libere, pregatite oricand sa lupte pentru libertatea lor, o libertate total diferita decat cea prevazuta de lege sau doar o gloata de speriati?

Punct si de la capat, asta-i tot ce mai am de spus.

Dupa ore intregi de foiala continua intr-o aglomeratie de nedescris am pus brusc frana, ciocnirea dintre noi doi fiind aproximativ inevitabila. Erau perfecti in lumina ochilor mei, pupilele maridu-mi-se exagerat de mult. Am vrut sa exclam ceva dar buzele mele n-au reusit sa reproduca nimic din ce imi gandea mintea. Cu coada ochiului am reusit sa ii observ zambetul cu subinteles asternut proaspat pe fata. M-am intors spre el zambindu-i si eu cat am putut de discret, incercand sa ii spun ceva, dar singurul lucru pe care l-am reusit a fost sa ii citesc subtil pe buze “Evrika”, bufnind amandoi in ras.

Am ajuns acasa, eu mai fericita ca niciodata tinand strans cutia la piept, el obosit cat cuprinde, dar fericit ca ma vedea pe mine zambind. Ce-mi mai placea sa fiu motivul fericirii lui, ce-i mai placea sa ma tachineze si ce-i mai place mamei mele sa ma trezeasca cand visez mai frumos.

“E sase jumate, hai grabeste-te sa nu intarzii iar, ai istoria prima ora”. Hai nu zau?

“Believe in dreams you love so much
And let the passion of your heart make them real”

Se uita la ea ca si cum ar fi asteptat clipa asta de o vesnicie, ca si cum cuvintele ei l-ar fi atins, l-ar fi dezarmat si l-ar fi facut sa devina ce era odata, acelasi vesnic indragostit de chipul ei de copil inocent care atunci cand te astepti mai putin isi scoate ghearele precum o fiara si te atinge acolo unde te doare cel mai tare. Incetul cu incetul o senzatie de placut il cuprinde, dar nu trece mult timp si teama isi face simtita prezenta, mai bine si mai puternic ca niciodata. Viata i-a dovedit inca o data ca imprevizibilul este arma ei cea mai buna, in ceea ce il priveste pe el, persoana aceea care adora sa le stie pe toate si careia nu ii plac surprizele neplacute si ca nu e usor sa treci peste capcanele ei, prezente la tot pasul. Inima ii bate din ce in ce mai tare, ochii ii sclipesc, aproape ca il apuca tremuratul si un zambet discret ii apare in coltul gurii. Fata ii rade, e fericit. Din nou, prezenta ei l-a facut fericit si din nou ea l-a facut sa viseaze, doar ca de data asta viseaza amandoi si nu numai unul din ei. Inevitabil, viitorul capata un nou sens si o noua destinatie. Drumul e lung si sunt atatea de facut, atatea de recuperat si atatea suflete de frant dar ce mai conteaza cand sunt iar impreuna ca in vremurile bune?

In ceea ce o priveste pe ea, lucrurile sunt simple. A riscat, s-a aventurat, dar parca aventura fara el nu mai are acelasi farmec ca atunci cand erau impreuna.

♥ ♥ ♥

“Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzand libertate. Am sarutat fara noima. Am imbratisat fara rost. Dar m-am intors, de fiecare data, spasita, la cel pe care il iubeam.”

“Barbatii au o privire exersata istoric in a vedea femeia ca obiect. Privirea lor nu este numai evaluativa, ci si distributiva. Ei vad femeia fragmentata, ei au un ochi analitic. Ei scaneaza.”

din Dincolo de bine, dincoace de rau despre iubire

A realizat si ea, tarziu, dar a realizat ca e foarte important cum isi aduce aminte o persoana de tine. Si asa inevitabil s-a gandit la EL. Oare el cum isi aduce aminte de ea acum?

Ea a fost drogul lui, l-a facut fericit. Dar ca orice drog, luat in cantitati prea mari creaza dependenta…

…si asa ea l-a ucis incetul cu incetul, intentionat.

Plina de regrete spera sa mai poate face ceva, spera sa nu fie prea tarziu, spera ca el sa o poata ierta. Stie un singur lucru, nu vrea ca el sa isi aduca aminte de ea ca fiind o persoana rea, lipsita de scrupule si maniere, vrea ca el sa isi aduca aminte de ea asa cum era ea la inceput, inainte sa isi faca atata rau unul altuia, inainte ca ea sa simta acea puternica dorinta de razbunare, inainte ca ea sa ii faca atata rau si ca el sa sufere.

♥ ♥ ♥

Ea e genul acela de femeie pe care o doresc toti barbatii dar nu o iubeste nici unul, genul acela de femeie serioasa, calculata, mereu aranjata si mereu cu nasul pe sus. In spatele ei se afla cel mai probabil un barbat influent, puternic, cu minim 10 ani mai in varsta ca ea, cu o familie care il asteapta acasa, care o sustine mereu financiar si rareori moral si cu care are o relatie de 2 ani de zile. Frumusetea ei a frant suficiente inimi, a destramat multe familii si a lasat pe multi cu gura cascata, inevitabil frumusetea ei s-a transformat in cel mai groaznic cosmar al femeilor si cel mai dulce vis al barbatilor. Pe ea o gasesti cel mai probabil in cele mai rafinate baruri inconjurata de asa zisi  prieteni, o vezi razand, glumind si macar o data ti-ai dorit pentru o zi sa fii ea. Cu toate astea ea se simte singura, zilele ii trec greu, ofteaza des si zambeste tot mai rar din inima. Isi petrece majoritatea timpului liber prin magazine, la cumparaturi dar ea nu stie ca ca nici un butic nu are ce cauta ea, dragostea unui singur barbat. A ajuns sa se culce cu atat de multi barbati incat le-a pierdut de mult sirul si a incercat atat de multe incat rar o mai satisface sau o mai surprinde vreun barbat in pat. Fata ii este imbacsita de machiaj, timpul nu a fost tocmai aliatul ei, dar ce mai conteaza asta? Ea oricum e femeia ideala, nu pune intrebari, e mereu intelegatoare si amabila dar toate astea le face din o totala lipsa de interes si pentru ca viata deja ia oferit prin preajma toate tipurile de oameni, incat tu nu mai contezi, tu esti doar unul in plus.

A ajuns ravnita de toti. Dar cu ce pret? Cu pretul copilariei si adolescentei ei.

♥ ♥ ♥

V-ati gandit vreodata cand de amuzant trebuie sa fie sa iti dai viata peste cap, sa iti pierzi mintile si sa incepi sa alergi de nebun fara vreo destinatie anume,  sa obosesti dar sa nu te opreasca asta, sa ajungi la mare, sa nu mai ai aer in piept sa te opresti de nevoie, sa te fascineze asa tare locul, oamenii si atmosfera incat sa te faca sa spui “am sa raman aici o vreme”. Apoi sa il intalnesti pe el, pe printul mult visat si ravnit sa va priviti in ochi, sa va zambiti si apoi sa va luati in brate, sa aveti impresia ca va cunoasteti de o viata dar de fapt sa fiti doar doi straini adusi aici de sentimente similare si in cautarea aceluiasi lucru, a unui suflet pereche. Sa treaca timpul, sa va apropiati usor usor, sa ajungeti dependenti de soare, de libertate, de nisipul fin, de apa usor calduta, sa ajungeti dependenti unul de celalalt, sa invatati sa asociati marea cu iubirea aceea spontana care va unit inevitabil.

Ea o sa se indragosteasca de el, el o sa isi piarda capul de emotie si de fericire, ea o sa il sarute cu pasiune pana i se usuca buzele, el o sa aiba fluturi in stomac asa de multi incat o sa i se faca rau, ea o sa aiba parte de iubirea aceea nebuna, nebuna pe care si-a dorit-o mereu iar el  o sa ii cante de fericire in fiecare noapte la culcare. Or sa deseneze impreuna inimioare pe nisip iar un val nastrusnic o sa le fure inimioara si odata cu ea si mintile si or sa uite drumul spre casa si vor sa ramana acolo o vesnicie, doar ei doi si marea. Se vor iubi pe nisip la nesfarsit, se vor alerga pe plaja, vor face castele de nisip si vor privi apusul impreuna seara de seara, pana intr-o zi cand….

P.S. Pe tine am sa te intalnesc vara asta la mare si o sa fie intocmai cum am spus eu

♥ The End ♥

Cand te-am cunoscut erai fix asa, erai naiv, erai glumet, erai mereu fericit sau cel putin bucuros, erai curajos, erai sigur pe tine, erai bun, erai cuminte, erai formidabil si aveai multe din lucrurile dupa care eu tanjeam. Acum esti exact opusul a ceea ce obisnuiam eu sa cunosc despre tine. Spre surprinderea ta si a mea nu te urasc si nici nu te detest, doar ca obisnuiesc sa te judec cam des, chestie care ma calca pe nervi. Stiu, toti ne schimbam la un moment dat sau altul, unii fara sa ne dam seama altii cu buna stiinta, unii fara intentie altii cu intentie dar parca tu prea nu mai semeni deloc cu ce ai fost sau poate nu stiu eu unde sa caut sa te regasesc. Sunt constienta ca si eu poate m-am schimbat, poate chiar mai mult ca tine dar eu pot garanta ca in adancul sufletului sunt aceeasi visatoare fara granite, aceeasi nebuna fara limite, aceeasi grabita catre nicaieri, aceeasi imprevizibila, aceeasi maniaca organica, aceeasi neinfricata de nimeni si nimic, aceeasi incapatana fara motiv, aceeasi nepasatoare cand vine vorba de reguli, aceeasi “gura sparta” si ca am acelasi suflet rebel vesnic fascinat de viata, de capcanele, de oportunitatile si de surprizele pe care ti le poate oferi ea.

Poate vreodata o sa redevenim amandoi ce am fost, macar pentru o zi, poate o ora si o sa avem puterea sa vorbim asa cum obisnuiam sa o facem in vremurile bune, fara ploi si zile fara soare.

♥ ♥ ♥

Chiar daca tu ma consideri un esec, chiar daca tu ai ajuns sa regreti ca mai cunoscut, ca am facut parte din tine, ca ai tinut la mine mai mult ca la oricine mie una nu imi pare rau de nimic, cel putin nu azi si nu acuma. Am mers dintotdeuna pe principiu ca e mai bine sa faci ceea ce simti indiferent de conseciinte si de gravitatea urmarilor. Da, vorbesc mult si ma grabesc teribil de tare pentru ca rabdarea nu e tocmai punctul meu forte dar nu regret asta, de fapt nu regret nimic din ce mi s-a intamplat pana acuma si sper sa pot spune si pe viitor ca nu am regrete de nici un fel. Mai iute pana si ca vantul, asta sunt eu, sigura pe mine ca nu am sa pierd nici un tren al vietii si ca am sa ajung mereu la destinatie cu bine si nu oricum ci la clasa I. Ma plictisesc destul de repede dar nu e asta o problema pentru ca la fel de repede imi si revin. Problema e ca sufar tare daca ma contrazici sau daca nu faci ca mine iar o discutie in contradictoriu cu mine se va dovedi in final a fi o mare pierdere de timp pentru ca orice ar fi in final tot eu am sa am dreptate, si daca nu ma crezi risca-te si incerca. Iubesc libertatea si ador provocarile. In rest ar mai fi de zis ca rad cu gura pana la urechi, vorbesc destul de tare, nu prea ascult de nimeni si o comit cam des. A da, sa nu uit obisnuiesc sa critic gagicile, fetele care nu sunt pe gustul meu cu Kitzu a mea, mai pe romaneste le barfim si gata.

P.S: You know you love me, Gossip Girl.

♥ ♥ ♥

Am gresit si m-am gandit sa ies de sub birou intr-o incercare de ” a infrunta realitatea”  si de a scrie un post tipic mie fara pic de sens si inteles ca doar estem oameni mari ce naiba?

Am revenit, mai bine zis mi-am revenit. Sunt cuprinsa de nedumerire, inca nu imi pot da seama ce ma apucase acum doua zile si ce era in capul meu de imi doream sa dispara Craciunul. Oricum trebuie sa recunoasteti ca geniul meu e unul inascut iar planul meu de a uita ca exista Craciun era unul infailibil, bine gandit si teribil de bine pus la punct. Si tot nu mi-am primit cadoul mult dorit daca la asta va gandeati, doar ca m-am conformat in cele din urma ca nu se poate si daca nu se poate pai NU SE POATE si gata, ce atatea discutii si plangeri de mila? Va uimesc si pe voi nu? A dar nu, nu e nevoie sa imi ziceti ca sunt minunata, magnifica si nu in ultimul rand foarte speciala si stiti de ce? Pentru ca stiu asta deja. Se vede? Se vede tare? Se vede ca imi revin? Ca daca nu se vede ma intorc inapoi sub birou si pana dupa anul nou nu ma mai vedeti.

♥ ♥ ♥

♥ ♥ ♥

Vine iarna bine imi pare n-am parale in buzunare. Vine Craciunu rau imi pare n’am primit ce vroiam de la Mosu. Da Mosule, ai fost rau cu mine anul asta, sa iti fie rusine Mosule, bosorogule, expiratule. Stau si ma intreb cine e urmatorul care ma va dezamagi daca pana si cel in care aveam cea mai mare incredere ma dezamagit? Da Mosule despre tine e vorba, mai dezamgit si punct.

Ce te faci cand toate iti ies pe dos, cand toate ti se sparg in cap, cand vrei ceva cu toata forta si taria de care poti dispune, cand e Craciunul si nu iti primesti cadoul cel mai asteptat si dorit? Va spun eu ce e de facut, simplu si usor, va prefaceti ca nu e Craciunul. Nu e greu, trebuie sa tineti cont de urmatoarele:

• nu va uitati in partea dreapta jos a monitorului
• ascundeti calendarele, eventual aruncati-le
• nu purtati ceas ( de regula ceasurile moderne vin insotite si de calendar)
• inchideti telefoanele mobile, fixe
• nu deschide calculatoarele si daca totusi e neaparat nu uitati de prima regula
• nu folositi Messenger-ul, mass-uri gen “Craciun fericit” la tot pasul
• scoateti soneria si scrieti pe usa “In vacanta” pentru a evita colindatorii
• nu deschideti televizoarele, radiourile, orice sursa de comunicatie
• ascundeti-va in sifonier, sub pat, sub birou cu o pereche de dopuri de urechi, muuuulta mancare si la fel de muulte reviste de citit, o lanterna, un mp3, baterii si multa voie buna.

PE SCURT: Rupeti-va de realitate scumpilor….

Din seria “Ce ai lua cu tine pe o insula pustie?” vine intrebarea: Ce ai lua cu tine si unde ai fugi ca sa te rupi mai bine de realitate?

♥ ♥ ♥

Cel mai comun mod de a incepe o poveste este probabi cu  “a fost odata”. Povestea mea nu are un inceput anume dar are unul dintre cele mai neplacute si nefericite finaluri posibile. Va mai aduceti aminte de povestile copilariei, de povestile cu printi, printese si nelipsitii balauri? As putea spune ca o mare parte din copilarie mi-a fost marcata intr-o oarecare masura de aceste povesti.  A-ti incercat vreodata sa transpuneti povestile de orice tip in viata reala? Daca n-ati incercat nu e prea tarziu sa incercati desi eu nu va recomand. Povestile sunt frumoase dar au un mare dezavantaj, toate au un final fericit. Marea mea dezamagire e ca intamplarile de zi cu zi in marea lor majoritate nu au un final tocmai fericit. In ciuda acestui inconvenient mie tot imi place sa imi consider viata o poveste si sa ma astept de fiecare data la un happy end.

Doar ca de data asta printesa noastra nu isi mai gaseste locul iar povestea parca nu mai are final de nici un fel. Printul intarzie sa apara iar balaurul sta dupa colt si o pandeste asteptand o miscare gresita, una doar si a terminat cu ea.  In timp ce intreaga ei lume i se prabuseste chiar in fata ochilor, pamantul ii fuge de sub picioare iar hienele ii simt slabiciunile de la kilometrii distanta singurul lucru care ii mai ramane de facut e probabil sa isi astepte finalul si odata cu el sentinta la moarte.

]]> http://oanaa.wordpress.com/2008/12/16/fara-final/feed/ 0 Oana http://oanaa.wordpress.com/2008/12/05/wind-of-change/ http://oanaa.wordpress.com/2008/12/05/wind-of-change/#comments Fri, 05 Dec 2008 19:43:04 +0000 Oana http://oanaa.wordpress.com/?p=145 ]]> In ultima vreme am inceput sa redevin ce am fost odata si mi’e bine, chiar imi e bine. Acelasi vechi si prost obicei al meu de a ma bucura din cele mai marunte, stupide si nefiresti lucruri imi face din nou zilele mai frumoase si mai lungi iar noptile mai scurte si deloc anoste. Uitasem cat de placut e sa iti citesti revistele preferate ghemuit in pat ascultandu’ti melodiile de suflet sau dansatul in fata oglinzii pret de minute bune. Am invatat sa imi ocup timpul astfel incat niciodata sa nu ma plictisesc si chiar da roade. Am descoperit ca imi place sa ma duc la teatru, ma relaxeaza si ma binedispune totodata si ca nu e chiar atat de plicsititor precum credeam si am mai descoperit ca ai mei galateni nu prea iubesc mersul la film. A da si sa nu uit…am inceput sa ador plimbatul noaptea tarziu prin parc cand e frig afara. Imi place sa mi se inroseasca urechile si nasul si imi place senzatia aceea cand aproape mi se invinetesc mainile dar cel mai tare imi place cand ajung acasa si imi iau premiul : a mea ciocolata calda cu fursecuri.

Revenind in zilele noastre pentru cei care nu au aflat incat in noaptea asta vine Mos Nicolae asa ca hurry up spalati’va, uscati’va si aranjati’va ghetutele, adidasii, tenesii, papucei, sandalutele, pantofiorii, cizmulitele sau ce mai folositi voi pe post de incaltari, puneti’le la ferestre si la somn apoi cu voi. Anul aceasta o sa ii scriu Mosului o scrisoare virtuala mai exact am sa ii spun aici ce vreau. O sa fiu foarte scurta si clara si o sa iti pun o poza Mosule.

Ca de obicei am fost extrem de cuminte, am luat numai note foarte bune (in afara de 2,5,2 la chimie, 1 la istorie si 4 la mate) si m’am purtat frumos cu toata lumea si oricine o sa ma contrazica retine de la mine Mosule “nu stie ce spune, ori e beat ori e constipat”. O sa te iubesc etern daca imi primesc perechea de “Ugg boots”, cu drag Oana.

“I Know I Can Be What I Wanna Be”

“Iart’o Doamne nu stie ce face”

Nimeni nu vrea sa spuna,nici in rau,nici in gluma
Faptu’ ca uneori nu mai gasesti scapare
Cand se-aduna chestii care te marcheaza,si pana la urma
Ii tragi dupa tine pe toti care iti intind o mana

Lasa’ma sa te privesc iar eu promit sa nu ma plictisesc…

O tanara aflata singura acasa era cat pe ce sa arda datorita celor de la Electrica care au intrerupt curentul electric la o ora nepotrivita. Parintii ei au suferit un soc la aflarea vestii si sunt hotarati sa dea in judecata compania Electrica si sa ceara daune.

Not many people can ChaChaCha
Not everybody can do the Twist
But everybody can do the Ska
It’s the new dance you can’t resist

All my dogs are dancing Ska today

P.S : Nu este o gluma in caz ca te gandeai la asta !!

“Feel the rain on your skin no one else can feel it for you”